Astăzi este zi de sărbătoare, zi de poezie și de reflecție, iată că se împlinesc 166 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu.
Născut la 15 ianuarie 1850 la Botoșani, al șaptelea copil din cei unsprezece ai familiei de țărani români din nordul Moldovei.
Petrecându-și copilăria la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi, marele poet și-a dezvoltat dragostea de natura, libertatea de mișcare și comunicarea cu oamenii.
Iubitor de natură și de codru, Mihai Eminescu ne-a lăsat o moștenire neprețuită prin poeziile sale.
Astăzi parcurgem împreună poezia ”Coborârea Apelor”, operă ce evidențiază traseul izvoarelor prin natură…
Coborârea apelor – Mihai Eminescu
Din munți bătrâni și din păduri mărețe
Se nasc izvoare, ropotind se plimbă,
Deprind pe rând oceanica lor limbă
Și sunt în codri pustnici cântărețe.
Spărgând prin stânce albia lor strâmbă,
Se legăn line și fac valuri crețe.
În drumul lor ia firea mii de fețe
Aceleași sunt, deși mereu se schimbă.
Dar cu adâncul apei s-adâncește
În glasul lor a sunetului scară.
Devine tristă rânduri-rânduri crește,
Pân- ce urnindu-se în marea-amară
Ca fluviu mândru, ce-ostenit mugește
Al tinereței dulce glas demult uitară.
sursa foto: primaria.onesti.ro